2. Secret de război

 Nava mamă Vasilica

 Avea titlul Ozenica,

 Nu ştiu cum şi de la cine,

 Dar i se potrivea bine.

 Purta becuri, artificii,

 Plantate cu sacrificii,

 De extraterestrul Nelu,

 Poreclit şi Colonelu’.

 Cu traume de război,

 Dar cu ochii amândoi,

 Nelu Colonelu' vrea

 Să străbată galaxia.

 Într-o zi de prin ianuarie

 În haină de-aterizare,

 Ozenica s-a oprit,

 Pe un fel de satelit.

 Fără multă osteneală,

 Nelu scoate la iveală,

 10 indigneni mai mici,

 Cu-al lor rege, Trocarici.

 Precauţi la început,

 Să discute nu au vrut.

 Prin tehnica lui secretă,

 Fără uz de baionetă,

 Colonelu’ reuşi,

 Cu ei a se-mprieteni.

 Probabil veţi fi ghicit

 De gândul său ticluit,

 Ce-l purta cu Ozenica,

 Până şi duminica.

 Colonelu îşi dorea,

 Ca pe unde va umbla,

 Să rămână al său sfat,

 De la război învăţat.

 Povestea deci tuturor

 Despre cât e de uşor,

 Să se-mpace toţi cu toţi,

 Fără beţe puse-n roţi.

 Indigenii-au cugetat

 Şi degrab-au adoptat

 Tehnica recent primită

 Foarte iute îndrăgită.

 Natural ar fi acum,

 Despre ea să vă şi spun.

 Poate aţi şi bănuit,

 Era vorba de zâmbit.

 Nelu tare susţinea,

 Că nu e doar aşa…

 O păpară aruncată,

 Într-o ciorbă de salată.

 De aceea, imediat

 Pe-a lui navă a urcat

 Negreşit spre a pleca

 Într-un alt loc, undeva,

 Unde fiinţe de-a găsi

 Să le-nveţe a zâmbi.

 Uneori dacă priveşti,

 Pe-Ozenica o zăreşti-

 7 ani când se-mplinesc

 Pe lună ei poposesc

 Şi de-acolo ne zâmbesc.