Poveşti cu dragoni sunt multe,
Pentru cei ce vor s-asculte.
Reputaţia lor e rea.
Umblă vorba c-ar putea
Să te-nghită dintr-o dată
Cu-a lor gură-nflăcărată.
Însă cred că e păcat,
Dacă nu veţi fi aflat
Că nu este chiar aşa,
Să-ncep deci povestea mea.
Prinţese n-a prea răpit,
E, de altfel, liniştit,
Uneori este ştrengar,
Rufus, dragonul pescar.
Solzii şi-i mai neglijează,
Însă colţii şi-i periază,
Toată vremea-r sta pe baltă,
Cu undiţa-i fermecată.
Doar nu e orice pescar,
Rufus are-n inventar,
O undiţă diferită …
De 3 zâne plăsmuită.
Peşti păstrează doar câţiva,
Restul îi eliberează,
După ce-i interoghează,
Despre alge şi brotaci,
Pasionat, ce să-i şi faci?
Rufus ştie deci mereu,
Tot ce-i nou în heleşteu.
Peştii nu se chiar feresc,
Dar nici nu-l prea îndrăgesc.
De-ndată ce iese luna,
Algele-i spun “noapte bună”
Însă Rufus n-adormise,
În cârlig prinde-acum vise.
Când adună sacul plin,
Zboară în al nopţii senin.
Se opreşte bucuros,
La orice om somnoros.
Lasă-un vis nefrământat,
Cu atenţie aninat,
Ba de gene, ba de frunte,
Visul prefăcut grăunte,
Ce răsare mult mai mare.
Pe ale minţii hotare.
Mă opresc aici acum,
Despre Rufus vă mai spun,
După ce primim un vis,
Cu undiţa proaspăt prins.
