Mare verde, albăstruie
Fii pe sufletu-mi tămâie.
Umple-mă cu apa ta,
Inima-mi s-a desfăta,
S-a deschide ca o scoică
Tu să-mi fii mamă şi doică.
Val cu val, spre gând senin,
Fă-mi apusul cald şi lin.
Pântec plin de-al tău nectar,
Trupul meu să-ţi fie-altar,
Apă vie-n ochii mei,
Te-oi pluti sus ca pe zmei...
Ţi-oi şopti taina-n tăcere
Celor ce vor mângâiere,
Celor care ştiu s-asculte,
Să-ţi deschidă la ţărm punte.
Mare verde, albăstruie,
Fii pe sufletu-mi tămâie.
Dă-mi aripi înotătoare
Şi sclipiri rupte din soare,
Să te desenez în zbor,
Tu, al dorului izvor.
Dă-mi darul creaţiei tale
Şi sărututuri trezitoare
De constiinţe şi iubiri...
Stelele să-mi fie miri.
Mare verde, albăstruie,
Fii pe sufletu-mi tămâie.
Pictura de Bill Bate
