Țestoasa Irma

Cu-nclinații spre pictură

Și cu drag de miniatura,

Irma țestoasa dorea

Să ajungă la o stea.

S-o ajungă doar, atât.

Și să-i țină de urât.

Auzise că-ntre stele,

Sunt distanțe măricele.

I-ar fi plăcut totodată,

Viziunea mai condensată,

Despre toate câte sunt

Înșirate pe Pământ.

Combustibil? Ardei iute-

Ca să bată drumuri multe

Și s-ajungă negreșit

Chiar unde a și țintit.

Ajunsă la terminus,

Pe pictat Irma s-a pus.

A-nșirat pe-un bob de rouă

Luminile dragi nouă.

Din sclipire în sclipire,

Fără să prindă de știre,

Irma a finalizat

Întâia hartă pirat,

Despre ce lumini veghează

Când Pământul înnoptează.

5. Ludmila şi chiriaşul supriză

 De când lumea şi pământul  
 Şi de când le poartă vântul, 
 Cuvintele bat la fereşti 
 Sub formă de mici poveşti. 
 Cu moşneagul cu 3 fete, 
 Cu micul pui de sticlete, 
 Ori cu ursul păcălit, 
 Sau cu Prinţul fericit.



 Însă e câte-o poveste 
 Căreia-i prinzi greu de veste. 
 Aceasta-i despre cămila, 
 Blânda, vesela, Ludmila. 
 Pe nisip păşind agale, 
 Iată ce-i ieşi în cale- 
 La margine de deşert, 
 O băltoacă de şerbet...?


 Ludmila curioasă fiind 
 O privi, chiar tresărind, 
 Fiindcă baltă de şerbet 
 I se adresă discret:



 -Fii bună dragă cămilă, 
 De mine de-ţi este milă, 
 Tare m-aş mai bucura, 
 De un colţ din umbra ta.


- Umbra mea? Un colţ spuneai? 
 Oare la ce te gândeai? 
 Umbra n-o pot despărţi, 
 Un colţ să-ţi pot oferi. 
 Însă dacă vei dori, 
 La mine te pot primi. 
 În cocoaşa mea din spate 
 Este loc pe săturate! 

  
-Bucuros aş merge acolo, 
 Nu ţi-am spus, eu sunt Apolo! 
 Sunt nor din familia nimbus 
 Şi-am căzut din loc, de sus. 
 O furtună fioroasă 
 Mi-a dat năvală în casă. 
 Până m-am dezmeticit, 
 Zăceam în deşert turtit. 



 De-atunci Ludmila şi norul 
 Fac mereu pe călătorul. 
 Cu Apolo în spinare, 
 Fără pic de-astâmpărare, 
 Întreabă neobosit, 
 De cineva iscusit, 
 Să-i redea norului casa 
 Şi  Ludmilei-a sa cocoaşă... 

(1/2) 4. Ghicitoare

Daca s-ar vinde la plic,
Arta n-ar mai fi nimic.
De idei nici nu mai zic,
S-ar trece ca supa-n plic.
Vei sta zile-n meditatie
Daca nu ai ........

3. Rufus, dragonul...

 Poveşti cu dragoni sunt multe,

 Pentru cei ce vor s-asculte.

 Reputaţia lor e rea.

 Umblă vorba c-ar putea

 Să te-nghită dintr-o dată

 Cu-a lor gură-nflăcărată.

 Însă cred că e păcat,

 Dacă nu veţi fi aflat

 Că nu este chiar aşa,

 Să-ncep deci povestea mea.

 

 Prinţese n-a prea răpit, 

 E, de altfel, liniştit,

 Uneori este ştrengar,

 Rufus, dragonul pescar.

 Solzii şi-i mai neglijează,

 Însă colţii şi-i periază,

 Toată vremea-r sta pe baltă,

 Cu undiţa-i fermecată.

 Doar nu e orice pescar,

 Rufus are-n inventar,

 O undiţă diferită …

 De 3 zâne plăsmuită.

 Peşti păstrează doar câţiva,

 Cam câţi intră pe-o măsea,

 Restul îi eliberează,

 După ce-i interoghează,

 Despre alge şi brotaci,

 Pasionat, ce să-i şi faci?

 Rufus ştie deci mereu,

 Tot ce-i nou în heleşteu.

 Peştii nu se chiar feresc,

 Dar nici nu-l prea îndrăgesc.

 De-ndată ce iese luna,

 Algele-i spun “noapte bună”

 Însă Rufus n-adormise,

 În cârlig prinde-acum vise.

 Când adună sacul plin,

 Zboară în al nopţii senin.

 Se opreşte bucuros,

 La orice om somnoros.

 Lasă-un vis nefrământat,

 Cu atenţie aninat,

 Ba de gene, ba de frunte,

 Visul prefăcut grăunte,

 Ce răsare mult mai mare.

 Pe ale minţii hotare.

 

 Mă opresc aici acum,

 Despre Rufus vă mai spun,

 După ce primim un vis,

 Cu undiţa proaspăt prins.

2. Secret de război

 Nava mamă Vasilica

 Avea titlul Ozenica,

 Nu ştiu cum şi de la cine,

 Dar i se potrivea bine.

 Purta becuri, artificii,

 Plantate cu sacrificii,

 De extraterestrul Nelu,

 Poreclit şi Colonelu’.

 Cu traume de război,

 Dar cu ochii amândoi,

 Nelu Colonelu' vrea

 Să străbată galaxia.

 Într-o zi de prin ianuarie

 În haină de-aterizare,

 Ozenica s-a oprit,

 Pe un fel de satelit.

 Fără multă osteneală,

 Nelu scoate la iveală,

 10 indigneni mai mici,

 Cu-al lor rege, Trocarici.

 Precauţi la început,

 Să discute nu au vrut.

 Prin tehnica lui secretă,

 Fără uz de baionetă,

 Colonelu’ reuşi,

 Cu ei a se-mprieteni.

 Probabil veţi fi ghicit

 De gândul său ticluit,

 Ce-l purta cu Ozenica,

 Până şi duminica.

 Colonelu îşi dorea,

 Ca pe unde va umbla,

 Să rămână al său sfat,

 De la război învăţat.

 Povestea deci tuturor

 Despre cât e de uşor,

 Să se-mpace toţi cu toţi,

 Fără beţe puse-n roţi.

 Indigenii-au cugetat

 Şi degrab-au adoptat

 Tehnica recent primită

 Foarte iute îndrăgită.

 Natural ar fi acum,

 Despre ea să vă şi spun.

 Poate aţi şi bănuit,

 Era vorba de zâmbit.

 Nelu tare susţinea,

 Că nu e doar aşa…

 O păpară aruncată,

 Într-o ciorbă de salată.

 De aceea, imediat

 Pe-a lui navă a urcat

 Negreşit spre a pleca

 Într-un alt loc, undeva,

 Unde fiinţe de-a găsi

 Să le-nveţe a zâmbi.

 Uneori dacă priveşti,

 Pe-Ozenica o zăreşti-

 7 ani când se-mplinesc

 Pe lună ei poposesc

 Şi de-acolo ne zâmbesc.

1. Mimi şi luna

Melca Mimi cea drăguţă

A ieşit azi din căsuţă.

Unicornii toţi se miră

Şi privind-o chiuiră.

Mimi e vitezomană

Face-un metru într-o lună.

Asta vrea chiar să se cheme

Cea mai mare ciudăţenie.

Cum ia Mimi metrul mic,

Îl fierbe într-un ibric,

Pune plumb de noapte bună

Şi-l transformă într-o lună.

Marţi merge la lunărie

Şi-şi vinde mica magie.

Luna intră într-un grup

De reintegrare vrut-

Între 3 şi 9 zile

Capătă şi strălucire.

Primeşte propria planetă

Şi un disc ca de ruletă.

Unicornii-au dispărut,

Mimi ceaiul şi-a băut,

Iar povestea despre lună,

E aproape o minciună

0. În loc de introducere

 Cititor drag vreau să ştii, 

 Ce scriu eu nu-s doar prostii. 

 Numele mi-l tăinuiesc, 

 Da-mi place să scrijelesc. 

 Sunt un stilou fermecat, 

 De cuvinte încercat. 

 De la tancuri şi rachete, 

 Până la peşti în şosete, 

 Nimic nu îmi e străin, 

 Explorez mintea deplin. 

 Cam atât deocamdată, 

  Te aştept şi altă dată.